Boala Dent este o afecțiune genetică rară, caracterizată prin disfuncția tubilor proximali renali. Aceștia recuperează în mod normal proteine și alte substanțe din urina aflată în formare. Când funcția lor este afectată, unele substanțe se pierd în exces prin urină.
Manifestarea caracteristică bilii DENT este proteinuria cu greutate moleculară mică, asociată frecvent cu hipercalciurie. În timp pot apărea calculi renali, nefrocalcinoză și scăderea funcției renale.
Care sunt cauzele genetice ale bolii Dent?
Există două forme principale:
- Boala Dent tip 1, determinată de variante patogene ale genei CLCN5, localizată în regiunea Xp11.23. Gena codifică proteina ClC-5, implicată în transportul ionilor și funcționarea compartimentelor intracelulare.
- Boala Dent tip 2, asociată cu variante patogene ale genei OCRL, denumită anterior OCRL1, localizată în regiunea Xq26.1.
Transmiterea este legată de cromozomul X. Bărbații prezintă, de regulă, manifestări mai importante, în timp ce femeile purtătoare pot avea semne discrete sau pot fi asimptomatice.
La o parte dintre persoanele cu tablou sugestiv nu sunt identificate variante în cele două gene, ceea ce poate impune investigații suplimentare.
Cum se manifestă boala Dent?
Afecțiunea poate fi descoperită întâmplător, prin analize urinare, sau în cursul evaluării unor calculi renali ori tulburări de creștere.
Manifestările posibile includ:
- proteinurie tubulară, cu eliminarea proteinelor cu greutate moleculară mică;
- hipercalciurie, adică pierdere crescută de calciu prin urină;
- nefrocalcinoză, prin depunerea sărurilor de calciu în țesutul renal;
- litiază renală;
- hematurie;
- poliurie și polidipsie;
- pierdere renală de fosfat și hipofosfatemie;
- rahitism sau osteomalacie;
- evoluție către boală cronică de rinichi, cu severitate variabilă.
Particularitățile bolii Dent tip 2
În tipul 2 pot exista manifestări extrarenale, precum hipotonie, dificultăți de dezvoltare sau cataractă. Boala Dent tip 2 și sindromul Lowe sunt afecțiuni înrudite prin gena OCRL, cu suprapuneri clinice; sindromul Lowe nu reprezintă o complicație dobândită a bolii Dent.
Cum se stabilește diagnosticul?
Proteinuria cu greutate moleculară mică este un indiciu esențial. Evaluarea include analize urinare dedicate, calciurie, funcție renală și ecografie renală.
Hipercalciuria nu este obligatorie pentru diagnostic, astfel încât absența ei nu exclude boala. Criteriile clinice trebuie interpretate în ansamblu.
Testarea genetică a CLCN5 și OCRL poate confirma diagnosticul molecular și diferenția cele două tipuri. Biopsia renală nu este recomandată de rutină.
Cum se tratează boala Dent?
Tratamentul urmărește prevenirea complicațiilor și corectarea pierderilor tubulare, sub supraveghere nefrologică.
Hipercalciuria și litiaza renală
Diureticele tiazidice nu sunt recomandate sistematic tuturor pacienților. Dacă sunt prescrise, necesită monitorizarea electroliților și funcției renale. Citratul poate fi luat în considerare în anumite cazuri de nefrocalcinoză sau litiază.
Rahitismul și osteomalacia
Când există hipofosfatemie și afectare osoasă, pot fi necesare suplimente de fosfat. Deficitul de vitamina D se corectează individualizat, cu urmărirea calcemiei și calciuriei.
Vitamina D nu se administrează automat doar pentru diagnosticul de boală Dent, deoarece poate accentua pierderea urinară de calciu.
Monitorizarea pe termen lung
Controalele urmăresc funcția renală, pierderile urinare, sănătatea osoasă și creșterea la copii. Ecografia renală se efectuează la diagnostic și periodic, în funcție de evoluție.
Consilierea genetică și evaluarea rudelor pot identifica alte persoane afectate sau purtătoare și pot orienta supravegherea familială.

0 Comentarii