VIPomul: cauze, simptome, diagnostic și tratament

VIPomul este o tumoră neuroendocrină rară, care secretă în exces peptid intestinal vasoactiv (VIP). Excesul acestui hormon poate determina diaree apoasă severă, deshidratare și pierderi importante de potasiu.

Manifestările sunt cunoscute și sub denumirile de sindrom Verner–Morrison, sindrom WDHA sau, istoric, „holeră pancreatică”. Termenul WDHA descrie asocierea dintre watery diarrhea, hypokalemia și achlorhydria: diaree apoasă, hipokaliemie și aclorhidrie. 

Unde se dezvoltă VIPomul?

La adulți, majoritatea VIPoamelor au origine pancreatică. Mai rar, secreția excesivă de VIP provine din alte tumori, inclusiv unele tumori ale sistemului nervos simpatic, întâlnite mai ales la copii.

lustrație medicală a VIPomului pancreatic, cu secreție excesivă de VIP care determină pierderi intestinale de apă și electroliți, diaree apoasă, hipokaliemie și deshidratare.


Cum provoacă VIPomul diaree?

VIP stimulează secreția intestinală de apă și electroliți și reduce secreția acidă gastrică. Când este produs în exces, apare o diaree secretorie, care poate persista inclusiv în perioadele fără alimentație.

Pierderile digestive pot produce hipokaliemie și acidoză metabolică, prin eliminarea potasiului și bicarbonatului.

Care sunt simptomele VIPomului?

Manifestarea principală este diareea apoasă abundentă, inițial uneori intermitentă, ulterior persistentă. Se pot asocia:

- sete, uscăciunea mucoaselor și deshidratare;

- slăbiciune musculară și crampe;

- scădere ponderală;

- hipotensiune arterială și amețeli;

- flush cutanat, cu înroșirea episodică a feței;

- hiperglicemie sau hipercalcemie.

Secreția acidă gastrică poate fi redusă (hipoclorhidrie) sau absentă (aclorhidrie). 

Diareea severă poate deveni o urgență, prin deshidratare, afectare renală și tulburări de ritm asociate deficitului de potasiu.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul necesită asocierea tabloului clinic cu dovezi biologice și identificarea tumorii. Diareea persistentă are numeroase cauze mai frecvente, care trebuie evaluate înainte de atribuirea simptomelor unui VIPom.

Analize de laborator

Investigațiile urmăresc:

- potasiul, sodiul și echilibrul acido-bazic;

- funcția renală;

- glicemia și calcemia;

- concentrația plasmatică a VIP.

Recoltarea VIP trebuie efectuată conform instrucțiunilor laboratorului, deoarece hormonul este instabil. O creștere modestă nu confirmă singură diagnosticul; rezultatul se interpretează în contextul simptomelor și al altor afecțiuni.

Investigații imagistice și examen histopatologic

Pentru localizare și stadializare se pot utiliza CT sau RMN abdominal, ecoendoscopice și imagistică a receptorilor de somatostatină, de exemplu PET/CT cu radiotrasori dedicați.

Examenul histopatologic, atunci când este indicat, confirmă natura neuroendocrină și stabilește gradul tumoral, inclusiv prin indicele Ki-67. Aceste informații contribuie la alegerea tratamentului.

Cum se tratează VIPomul?

Tratamentul urmărește două obiective: controlul sindromului hormonal și controlul tumorii.

Corectarea deshidratării și a dezechilibrelor

Prima etapă este refacerea volumului circulant și corectarea pierderilor de electroliți, uneori prin tratament intravenos cu soluții electrolitice.

Analogii de somatostatină

Octreotidul și lanreotidul pot reduce secreția hormonală și diareea. În anumite situații contribuie și la controlul evoluției tumorale. Alegerea preparatului și monitorizarea sunt individualizate.

Tratamentul chirurgical

Pentru un VIPom localizat și rezecabil, îndepărtarea chirurgicală a tumorii poate oferi șansa vindecării.

În prezența metastazelor, operația nu este automat indicată sau exclusă. Decizia depinde de extinderea bolii, posibilitatea rezecției și starea pacientului.

Tratamentul bolii avansate

Pentru boala nerezecabilă sau metastatică pot fi luate în considerare:

- terapia radionuclidică a receptorilor peptidici — PRRT, când tumora exprimă receptorii potriviți;

- terapii țintite, precum everolimus sau sunitinib;

- chimioterapie;

- proceduri pentru metastazele hepatice, precum embolizarea sau ablația.

Aceste opțiuni nu se administrează obligatoriu împreună. Selecția depinde de gradul tumoral, ritmul progresiei și necesitatea controlului hormonal.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii