Tiroidita Hashimoto, numită și tiroidită cronică autoimună, este o afecțiune în care sistemul imunitar atacă țesutul tiroidian. Inflamația poate reduce treptat capacitatea glandei de a produce hormoni, determinând hipotiroidism.
Boala este mai frecventă la femei și poate evolua mult timp fără simptome. Diagnosticul de tiroidită autoimună nu înseamnă automat că funcția tiroidei este scăzută sau că tratamentul trebuie început imediat.
De ce apare tiroidita Hashimoto?
Apariția bolii implică o predispoziție genetică și factori care influențează răspunsul imun. Antecedentele familiale de afecțiuni tiroidiene și prezența altor boli autoimune cresc probabilitatea asocierii.
Procesul autoimun implică celule imunitare și anticorpi îndreptați împotriva unor componente tiroidiene:
- anticorpi anti-tiroperoxidază (ATPO);
- anticorpi anti-tiroglobulină (ATG).
Tiroidita Hashimoto se poate asocia cu afecțiuni autoimune precum vitiligo, boală celiacă, diabet zaharat tip 1, anemie pernicioasă sau boala Addison.
Cum se manifestă tiroidita autoimună?
Tiroidita Hashimoto cu funcție tiroidiană normală
În faza de eutiroidie, secreția hormonală este suficientă, iar pacientul poate să nu aibă simptome. Afecțiunea poate fi descoperită întâmplător, prin analize sau evaluarea unei guși.
Tiroida poate fi mărită, fermă și nedureroasă. Alte persoane prezintă o glandă de dimensiuni normale sau redusă în volum.
Manifestările hipotiroidismului
Dacă producția hormonală scade, pot apărea:
- oboseală și somnolență;
- intoleranță la frig;
- constipație;
- piele uscată și căderea părului;
- creștere ponderală, de obicei moderată;
- dificultăți de concentrare;
- tulburări menstruale și afectarea fertilității.
Aceste simptome sunt nespecifice, astfel încât confirmarea disfuncției tiroidiene necesită analize.
Ce este hashitoxicoza?
Uneori, distrugerea foliculilor tiroidieni eliberează în circulație hormonii deja stocați. Apare astfel o tirotoxicoză tranzitorie, numită hashitoxicoză, cu palpitații, tremor, transpirații și intoleranță la căldură.
Mecanismul diferă de hipertiroidismul din boala Basedow–Graves: excesul hormonal provine predominant din eliberarea rezervelor, nu din creșterea sintezei.
Ce analize sunt necesare pentru diagnostic?
TSH și FT4
Aceste analize stabilesc funcția tiroidei:
- eutiroidie: TSH și FT4 în intervalele de referință;
- hipotiroidism subclinic: TSH crescut, cu FT4 normal;
- hipotiroidism manifest: TSH crescut și FT4 scăzut.
FT3 nu este, de regulă, necesar pentru diagnosticul hipotiroidismului primar.
Anticorpii antitiroidieni
ATPO și, în anumite situații, ATG susțin diagnosticul autoimun. ATPO crescut nu reprezintă, singur, o indicație pentru tratament hormonal.
Există și forme seronegative, în care anticorpii nu sunt detectabili, iar diagnosticul se bazează pe ansamblul datelor clinice, hormonale și ecografice.
Ecografia tiroidiană și alte investigații
Ecografia poate evidenția un parenchim hipoecogen, neomogen, uneori cu aspect pseudonodular. Este utilă mai ales dacă există gușă, noduli sau modificări la palpare.
Scintigrafia și puncția aspirativă cu ac fin nu sunt investigații de rutină pentru confirmarea tiroiditei Hashimoto. Puncția se indică pentru anumite leziuni nodulare sau modificări suspecte.
Cum se tratează tiroidita Hashimoto?
Când funcția tiroidei este normală
De regulă, este suficientă monitorizarea TSH, fără levotiroxină. Repetarea periodică a anticorpilor nu este necesară pentru urmărirea obișnuită a bolii.
Când există hipotiroidism
Tratamentul standard este levotiroxina, care înlocuiește hormonul tiroidian insuficient produs. Doza se adaptează individual.
În hipotiroidismul subclinic, decizia ține cont de persistența creșterii TSH, simptome, vârstă și contextul clinic. La adulți, un TSH ≥ 10 mUI/L, confirmat prin două determinări la aproximativ trei luni, constituie un argument pentru tratament. Sarcina și planificarea ei necesită o evaluare distinctă.
După inițierea sau modificarea dozei, analizele sunt reevaluate, de obicei, după aproximativ 6–8 săptămâni.
Când este necesară operația?
Chirurgia nu reprezintă tratamentul obișnuit al tiroiditei autoimune. Poate fi indicată pentru guși compresive sau noduli suspecți, după evaluare de specialitate.
Monitorizarea pe termen lung
Monitorizarea tiroiditei Hashimoto constă în evaluarea funcției tiroidiane și a stării clinice. Obiectivul este menținerea unui echilibru hormonal adecvat, nu normalizarea obligatorie a anticorpilor.
O reevaluare mai rapidă este necesară dacă apar dificultăți de înghițire sau respirație, răgușeală persistentă ori creșterea rapidă a volumului cervical.

0 Comentarii