Boala Basedow–Graves: simptome, diagnostic și tratament

Boala Basedow–Graves este o afecțiune autoimună în care glanda tiroidă produce o cantitate excesivă de hormoni tiroidieni, determinând hipertiroidism. Poate asocia gușă difuză, manifestări oculare (exoftalmie sau oftalmopatie) și, mai rar, modificări cutanate caracteristice.

Excesul de hormoni tiroidieni influențează numeroase organe, provocând simptome precum palpitații, tremor, intoleranță la căldură și scădere în greutate. Gușa și exoftalmia nu sunt obligatorii pentru diagnostic.

Afecțiunea poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la femei și la persoanele cu antecedente personale sau familiale de boli autoimune.

Cauzele bolii Basedow–Graves

Mecanismul principal implică producerea unor anticorpi împotriva receptorului pentru TSH — TRAb. Anticorpii cu acțiune stimulatoare, denumiți și TSI, activează receptorul și determină creșterea sintezei hormonilor tiroidieni.

Astfel, tiroida continuă să producă hormoni chiar dacă secreția hipofizară de TSH este redusă. Stimularea poate determina și mărirea difuză a glandei.

Boala rezultă din interacțiunea dintre predispoziția genetică și factori de mediu. Fumatul este deosebit de important prin asocierea cu apariția și agravarea orbitopatiei tiroidiene. Stresul poate avea un rol favorizant la unele persoane, dar nu explică singur declanșarea bolii.

Simptomele bolii Basedow–Graves

Manifestările depind de intensitatea excesului hormonal, durata bolii, vârstă și afecțiunile asociate.

Manifestări cardiovasculare

Hipertiroidismul poate determina:

- palpitații și tahicardie;

- creșterea tensiunii arteriale sistolice;

- tulburări de ritm, inclusiv fibrilație atrială;

- intoleranță la efort;

- insuficiență cardiacă, în formele severe sau la persoanele vulnerabile.

Boala Basedow–Graves: stimularea receptorului TSH prin anticorpi TRAb, gușă difuză, orbitopatie tiroidiană posibilă și manifestări de hipertiroidism.


Manifestări neurologice și psihice

Pot apărea tremor fin al mâinilor, nervozitate, iritabilitate, insomnie și dificultăți de concentrare. Slăbiciunea musculară, mai ales la nivelul musculaturii proximale, poate îngreuna urcatul scărilor sau ridicarea de pe scaun.

Modificări metabolice și digestive

Sunt frecvente:

- scăderea în greutate, uneori în ciuda unui apetit păstrat sau crescut;

- intoleranța la căldură și transpirațiile excesive;

- accelerarea tranzitului intestinal;

- oboseala și pierderea masei musculare.

Hipertiroidismul poate agrava controlul glicemic sau poate favoriza apariția hiperglicemiei la persoanele predispuse. 

Manifestări reproductive și osoase

La femei pot apărea dereglări menstruale, iar la bărbați scăderea libidoului sau disfuncție erectilă.

Excesul hormonal persistent accelerează remodelarea osoasă și poate contribui la osteoporoză și creșterea riscului de fractură.

Modificări ale pielii, părului și tiroidei

Pielea poate fi caldă și umedă, iar părul se poate subția. Uneori apare onicoliză, adică desprinderea unghiei de patul unghial.

Tiroida poate fi mărită difuz și intens vascularizată. Mai rar, apare dermopatia Graves, cunoscută și ca mixedem pretibial, cu îngroșarea și modificarea aspectului pielii, de obicei la nivelul gambelor.

Orbitopatia tiroidiană: afectarea oculară în boala Graves

Orbitopatia Graves este o manifestare autoimună care afectează țesuturile orbitare și musculatura extraoculară. Nu reprezintă doar un efect al concentrației crescute de hormoni tiroidieni.

Manifestările pot include:

- senzație de nisip în ochi, uscăciune sau lăcrimare;

- roșeață și edem palpebral;

- retracție palpebrală;

- proptoză sau exoftalmie;

- diplopie;

- dificultatea închiderii complete a pleoapelor.

Afectarea oculară nu apare la toți pacienții și poate evolua diferit de hipertiroidism. Scăderea vederii, modificarea percepției culorilor sau imposibilitatea închiderii pleoapelor necesită evaluare oftalmologică promptă. Renunțarea la fumat reprezintă o componentă importantă a îngrijirii.

Complicațiile bolii Basedow–Graves

Hipertiroidismul insuficient controlat poate favoriza tulburări de ritm, insuficiență cardiacă, osteoporoză, pierdere musculară și tulburări ale metabolismului glucidic. Pot apărea și modificări ale funcției hepatice sau agravarea afectării oculare.

Criza tireotoxică

Criza tireotoxică este o complicație rară, dar amenințătoare de viață, care necesită tratament de urgență.

Poate asocia febră înaltă, tahicardie marcată, agitație sau confuzie, vărsături, diaree, deshidratare și decompensare cardiovasculară. În formele severe poate apărea alterarea stării de conștiență.

Declanșatorii pot include infecții, intervenții chirurgicale sau întreruperea tratamentului antitiroidian. Diagnosticul este clinic și nu depinde de atingerea obligatorie a unei anumite temperaturi sau frecvențe cardiace.

Diagnosticul bolii Basedow–Graves

Diagnosticul se stabilește prin corelarea examenului clinic cu analizele hormonale și imunologice, completate cu investigații imagistice atunci când sunt necesare.

Analize hormonale și anticorpi

În hipertiroidismul manifest sunt întâlnite, de regulă:

- TSH scăzut sau suprimat;

- FT4 și/sau FT3 crescute;

- anticorpi TRAb pozitivi, care susțin cauza autoimună.

În unele situații, FT3 este crescut, iar FT4 rămâne în intervalul de referință. Anticorpii anti-TPO și anti-tireoglobulină pot fi prezenți, dar nu sunt specifici bolii Graves.

Ecografia și scintigrafia tiroidiană

Ecografia tiroidiană cu Doppler poate evidenția glanda tiroidă mărită, hipoecogenă și intens vascularizată. Prezența nodulilor necesită evaluare separată.

Scintigrafia tiroidiană poate fi utilă când cauza hipertiroidismului rămâne neclară. În boala Graves, captarea este în mod obișnuit difuz crescută. Investigația nu este obligatorie în fiecare caz.

Evaluarea cardiacă și oftalmologică

ECG-ul este util pentru identificarea tahicardiei și a tulburărilor de ritm.

Exoftalmometria Hertel poate măsura proptoza, însă rezultatul trebuie interpretat în raport cu particularitățile anatomice, populația de referință și evoluția în timp. Nu există un interval unic de normalitate aplicabil tuturor persoanelor.

Tratamentul bolii Basedow–Graves

Există trei opțiuni principale pentru controlul hipertiroidismului: antitiroidienele de sinteză, iodul radioactiv și chirurgia tiroidiană. Alegerea depinde de severitatea bolii, dimensiunea gușii, orbitopatie, comorbidități, planurile reproductive și preferințele pacientului.

Antitiroidienele de sinteză

Tiamazolul, numit și metimazol, este utilizat frecvent. Propiltiouracilul este rezervat unor situații particulare, inclusiv anumitor etape ale sarcinii.

La adulți, o cură inițială durează frecvent 12–18 luni, dar durata poate fi adaptată. La unii pacienți poate fi luat în considerare tratamentul prelungit, cu monitorizare.

Betablocantele pot reduce palpitațiile și tremorul, fără să trateze mecanismul autoimun.

Sedativele și suplimentele cu vitamine A, B sau E nu reprezintă tratamentul standard al bolii.

Febra sau durerea importantă în gât apărute în timpul tratamentului antitiroidian impun oprirea administrării și contactarea imediată a medicului pentru evaluare, din cauza riscului rar de agranulocitoză.

Tratamentul cu iod radioactiv

Iodul radioactiv I-131 reduce progresiv țesutul tiroidian funcțional. Nu este rezervat exclusiv persoanelor cu contraindicație chirurgicală.

Activitatea administrată se stabilește individual în medicina nucleară și se exprimă în MBq sau mCi. Hipotiroidismul după tratament este frecvent și necesită substituție hormonală.

Acest tratament este contraindicat în sarcină și alăptare. Poate agrava orbitopatia, astfel încât eligibilitatea și eventualele măsuri de protecție se evaluează atent.

Tratamentul chirurgical

Tiroidectomia, de obicei totală, poate fi recomandată în gușă voluminoasă sau compresivă, noduli suspecți, anumite forme de orbitopatie ori atunci când alte opțiuni nu sunt potrivite.

Indicația nu se stabilește automat după 6–12 luni de tratament medicamentos. După tiroidectomia totală este necesară administrarea de levotiroxină.

Monitorizarea pe termen lung

Monitorizarea include TSH, FT4 și, după caz, FT3 și TRAb, împreună cu evaluarea simptomelor și a reacțiilor adverse. La începutul tratamentului, TSH poate rămâne suprimat chiar dacă hormonii tiroidieni s-au normalizat.

Orbitopatia necesită uneori tratament separat, coordonat de endocrinolog și oftalmolog. Persoanele care planifică o sarcină trebuie să discute din timp adaptarea conduitei terapeutice.

Controlul hormonal, renunțarea la fumat și urmărirea periodică sunt esențiale pentru reducerea complicațiilor.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii