Exoftalmia (oftalmopatia Graves): simptome, diagnostic și tratament

Exoftalmia (oftalmopatia Graves) reprezinta protruzia anormala a globilor oculari, numarandu-se printre cele trei manifestari clinice caracteristici bolii Basedow Graves, alaturi de gusa si tirotoxicoza.

Ce legătură există între oftalmopatia Graves și tiroidă?

Oftalmopatia apare cel mai frecvent în asociere cu boala Basedow–Graves, dar poate exista și la persoane cu funcție tiroidiană normală sau, mai rar, cu hipotiroidism.

Evoluția oculară nu se suprapune întotdeauna cu evoluția hipertiroidismului. Normalizarea hormonilor tiroidieni este esențială, însă nu garantează dispariția exoftalmiei sau a celorlalte manifestări oculare.

De ce apare exoftalmia în boala Graves?

Mecanismul este autoimun. Activarea fibroblastelor orbitare favorizează inflamația și creșterea volumului țesutului adipos și al mușchilor extraoculari. În spațiul limitat al orbitei, aceste modificări pot împinge globul ocular înainte.

Receptorii TSH și IGF-1 participă la mecanismele bolii. Explicația istorică bazată pe un „factor exoftalmiant” secretat de hipofiză nu mai reflectă înțelegerea actuală a afecțiunii.

Fumatul este un factor de risc important, asociat cu forme mai severe și cu un răspuns terapeutic mai slab. Disfuncția tiroidiană și, în anumite situații, tratamentul cu iod radioactiv pot favoriza agravarea bolii oculare.

Ilustrație medicală a oftalmopatiei Graves, cu exoftalmie, retracție palpebrală și îngroșarea mușchilor extraoculari.


Care sunt simptomele oftalmopatiei Graves?

Manifestările pot fi bilaterale, dar asimetrice. Pacienții pot prezenta:

- senzație de nisip în ochi, usturime și uscăciune oculară;

- lăcrimare și fotofobie;

- durere retroorbitară sau durere la mișcarea ochilor;

- edem și eritem palpebral;

- congestie conjunctivală și chemozis (edem conjunctival);

- diplopie (vedere dublă), prin afectarea mobilității mușchilor extraoculari.

- retracția pleoapelor și închiderea incompletă a ochilor (lagoftalmie);

- scăderea acuității vizuale (în stadii avansate)

În faza activă predomină inflamația. Ulterior, boala poate deveni inactivă, dar pot persista exoftalmia, retracția palpebrală și limitarea mișcărilor oculare.

Cum se stabilește diagnosticul?

Evaluarea presupune colaborarea dintre endocrinolog și oftalmolog. Aceasta include examinarea funcției tiroidiene, precum și măsurarea acuității vizuale, evaluarea culorilor, mobilității oculare și corneei.

Protruzia oculară se măsoară prin exoftalmometrie, frecvent cu exoftalmometrul Hertel. Interpretarea ține cont de particularitățile pacientului și de modificările în timp.

CT-ul sau RMN-ul orbitar sunt utile în cazurile atipice, la suspiciunea de neuropatie optică sau pentru planificarea intervențiilor. O exoftalmie unilaterală ori rapid progresivă necesită excluderea altor cauze, inclusiv tumori orbitare, inflamații și afecțiuni vasculare.

Scorul CAS: evaluarea activității inflamatorii

Scorul de activitate clinică (CAS) evaluează inflamația din oftalmopatia Graves, acordând un punct pentru fiecare criteriu prezent. 

La consultația inițială se urmăresc șapte criterii: durerea retroorbitară spontană, durerea la mișcarea ochilor, edemul și eritemul palpebral, congestia conjunctivală, chemozisul și inflamația carunculei lacrimale. La reevaluare se adaugă trei criterii de progresie: creșterea protruziei oculare cu ≥ 2 mm, reducerea mobilității oculare cu ≥ 8° și scăderea acuității vizuale cu ≥ o linie Snellen, comparativ cu examinarea anterioară.

Scor de activitate oftalmopatie Graves


La prima consultație se folosesc primele șapte criterii. CAS ≥ 3/7 indică, în general, boală activă.

Ultimii trei itemi documentează progresia față de evaluarea anterioară, într-un interval de aproximativ 1–3 luni.

Clasificarea NOSPECS/Werner: evaluarea severității

Clasificarea NOSPECS/Werner descrie tipul afectării oculare și severitatea acesteia. Spre deosebire de CAS, nu măsoară în primul rând activitatea inflamatorie.

Stadiul Manifestări clinice
0 Fără semne și simptome.
I Retracția pleoapei superioare, cu lărgirea fantei palpebrale.
II Exoftalmopatie < 21 mm și afectarea părților moi perioculare: edeme perioculare, congestie conjunctivală, chemozis și hipertrofia glandelor lacrimale.
III Exoftalmie ≥ 21 mm, asociată cu afectarea părților moi perioculare.
IV Oftalmopatie cu diplopie intermitentă sau permanentă și asinergism de convergență — semnul Moebius.
V Lagoftalmie, cu risc crescut de keratită.
VI Neuropatie optică distiroidiană, cu scăderea acuității vizuale.

În practica actuală se utilizează și clasificarea EUGOGO, care diferențiază formele ușoare, moderat-severe și amenințătoare pentru vedere. 

Cum se tratează oftalmopatia Graves?

Tratamentul depinde de activitate, severitate și impactul asupra vieții pacientului.

Măsuri generale și forme ușoare

Sunt importante renunțarea la fumat, menținerea eutiroidismului și protecția suprafeței oculare cu lacrimi artificiale sau geluri lubrifiante. În anumite forme ușoare, active și recente, medicul poate recomanda seleniu, ținând cont de aportul existent.

Forme active, moderat-severe

Pot necesita glucocorticoizi intravenoși, uneori asociați cu micofenolat, sau alte terapii selectate într-un centru specializat. Radioterapia orbitară poate avea indicație în anumite situații.

Teprotumumabul, un anticorp monoclonal care blochează IGF-1R, este o opțiune pentru boala oculară tiroidiană moderată până la severă. Alegerea depinde de profilul pacientului, riscuri și accesibilitate.

Tratamentul chirurgical

În faza inactivă, intervențiile pot corecta exoftalmia, strabismul și poziția pleoapelor. Decompresia orbitară poate fi necesară urgent dacă vederea este amenințată.

Când este necesară evaluarea urgentă?

Scăderea vederii, modificarea percepției culorilor sau imposibilitatea închiderii ochilor cu afectarea corneei necesită evaluare oftalmologică urgentă. Neuropatia optică distiroidiană și leziunile corneene severe sunt complicații amenințătoare pentru vedere și impun tratament rapid.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii