Atunci când un copil crește mai lent decât cei de aceeași vârstă, părinții se întreabă dacă este o particularitate familială sau o problemă medicală. Deficitul de hormon de creștere, cunoscut tradițional drept „nanism hipofizar”, este una dintre cauzele endocrine ale staturii mici.
Diagnosticul corect pornește de la urmărirea creșterii în timp, nu doar de la o măsurătoare sau o analiză hormonală.
Ce este deficitul de hormon de creștere?
Hormonul de creștere, numit GH sau somatotropină, este produs de hipofiză, o glandă situată la baza creierului. Acesta susține creșterea oaselor și dezvoltarea țesuturilor, inclusiv prin stimularea producerii factorului de creștere IGF-1.
Când secreția de GH este insuficientă, creșterea în înălțime încetinește. Pot fi influențate și masa musculară, distribuția țesutului adipos și sănătatea osoasă.
Nu orice copil scund are deficit de GH. Statura mică familială și întârzierea constituțională a creșterii și pubertății sunt alte explicații posibile.
Care sunt cauzele?
Deficitul de hormon de creștere poate fi:
- Congenital: asociat unor modificări genetice sau unor anomalii de dezvoltare ale hipofizei și hipotalamusului;
- Dobândit: apărut după traumatisme craniene, tumori, intervenții chirurgicale, radioterapie sau anumite boli inflamatorii și infecțioase;
- Idiopatic: atunci când nu se identifică o cauză precisă.
Deficitul poate fi izolat sau asociat cu lipsa altor hormoni hipofizari.
Rezistența la hormonul de creștere este o afecțiune diferită. În sindromul Laron, de exemplu, organismul nu răspunde corespunzător la GH, deși acesta este produs. Distincția este importantă deoarece tratamentul diferă.
Ce semne pot observa părinții?
Principalul semn este încetinirea creșterii în înălțime, cu îndepărtarea progresivă de curba de creștere așteptată.
Pot apărea:
- înălțime mică pentru vârstă, cu proporții corporale în general păstrate;
- aspect facial mai tânăr decât vârsta;
- țesut adipos mai bine reprezentat, în special abdominal;
- masă musculară redusă;
- maturizare osoasă întârziată;
- întârzierea pubertății, mai ales dacă există și alte deficite hormonale.
La sugari, hipoglicemia poate reprezenta un semnal de alarmă. Dezvoltarea intelectuală este, de regulă, normală în deficitul izolat de GH.
Cum se stabilește diagnosticul?
Evaluarea endocrinologică începe cu graficul de creștere: înălțimea, greutatea, viteza de creștere, talia părinților și stadiul pubertar.
Investigațiile pot include:
- IGF-1 și, în anumite situații, IGFBP-3, interpretate în funcție de vârstă, pubertate și starea nutrițională;
- analize pentru excluderea altor cauze, precum hipotiroidismul, boala celiacă sau afecțiunile cronice;
- radiografia de pumn, pentru evaluarea vârstei osoase;
- teste de stimulare a secreției de GH, când sunt indicate;
- RMN hipotalamo-hipofizar și teste genetice, în situații selectate.
GH se eliberează în impulsuri, astfel încât o singură dozare aleatorie nu poate confirma sau exclude deficitul. Nici o valoare redusă a IGF-1 nu stabilește singură diagnosticul. Pragurile testelor de stimulare depind de metoda de laborator și de protocol.
Cum se tratează deficitul de GH?
Tratamentul constă în administrarea de hormon de creștere uman recombinant, prin injecții subcutanate. Schema și doza sunt stabilite de endocrinolog în funcție de diagnostic, greutate, răspunsul la tratament și preparatul utilizat.
Obiectivul este îmbunătățirea vitezei de creștere și a înălțimii finale, fără a putea garanta un anumit rezultat. Tratamentul pentru creșterea în înălțime este eficient cât timp cartilajele de creștere sunt deschise.
În anumite forme de deficit primar sever de IGF-1, inclusiv unele cazuri de sindrom Laron, poate fi indicat IGF-1 recombinant.
Dacă există și alte deficite hipofizare, acestea necesită tratament specific. Momentul inducerii pubertății se individualizează, ținând cont atât de creștere, cât și de dezvoltarea copilului.
Cum se monitorizează tratamentul?
Controalele urmăresc viteza de creștere, greutatea, pubertatea, IGF-1 și eventualele reacții adverse. Medicul poate verifica și funcția tiroidiană, metabolismul glucidic sau vârsta osoasă.
Durerile de cap intense, tulburările de vedere, șchiopătatul ori durerile de șold sau genunchi apărute în timpul tratamentului trebuie anunțate prompt.
Copilul tău crește mai lent sau coboară pe curbele de înălțime? Programează o evaluare endocrinologică. Identificarea timpurie a cauzei permite alegerea conduitei potrivite.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală.

0 Comentarii