Prolactinomul și hiperprolactinemia: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Prolactinomul este un adenom hipofizar care secretă prolactină în exces. Reprezintă cel mai frecvent tip de adenom hipofizar funcțional și este, în majoritatea cazurilor, o tumoră benignă.

Excesul de prolactină poate afecta funcția reproductivă, determinând tulburări menstruale, infertilitate, scăderea libidoului sau disfuncție erectilă. Tumorile voluminoase pot produce și simptome prin compresia structurilor învecinate.

Hiperprolactinemia înseamnă o concentrație a prolactinei peste intervalul de referință al laboratorului. Aceasta are numeroase cauze și nu este sinonimă cu prolactinomul.

Ce rol are prolactina?

Prolactina este produsă în principal de celulele lactotrope ale adenohipofizei. Rolul său cel mai cunoscut este susținerea producției de lapte după naștere.

Secreția este inhibată predominant de dopamina hipotalamică. Prolactina este prezentă fiziologic la ambele sexe, nu doar în sarcină și alăptare.

Creșteri tranzitorii pot apărea în timpul somnului, după efort fizic, stimulare mamelonară sau în condiții de stres, inclusiv stresul recoltării. Prin urmare, o valoare crescută izolată nu dovedește existența unei tumori hipofizare.

Manifestări clinice posibile ale prolactinomului: tulburări menstruale, galactoree, libido scăzut, disfuncție erectilă, infertilitate, scăderea densității osoase, cefalee și tulburări de vedere.


Microprolactinom sau macroprolactinom?

În funcție de diametrul maxim, prolactinoamele sunt clasificate în:

- microprolactinoame: sub 10 mm;

- macroprolactinoame: cel puțin 10 mm.

Dimensiunea influențează evaluarea și monitorizarea, însă simptomele depind și de localizare, extensie și intensitatea secreției hormonale. Nu orice macroprolactinom determină tulburări de vedere.

Alte cauze ale prolactinei crescute

Înainte de stabilirea diagnosticului, trebuie evaluate și alte explicații pentru hiperprolactinemie:

- sarcina și alăptarea;

- hipotiroidismul primar, mai ales în formele severe;

- boala renală cronică și unele afecțiuni hepatice;

- medicamente, precum anumite antipsihotice, antiemetice, antidepresive și opioide;

- afectarea tijei pituitare prin leziuni care reduc inhibiția dopaminergică;

- stimularea sau leziunile peretelui toracic;

- creșteri tranzitorii asociate stresului ori crizelor convulsive;

- sindrom de ovare micropolichistice.

În anumite situații nu se identifică o cauză, fiind utilizat termenul de hiperprolactinemie idiopatică.

Simptomele prolactinomului

Manifestările pot proveni din efectul hormonal sau din volumul tumorii.

Tulburări menstruale și fertilitate

La femei pot apărea:

- oligomenoree sau amenoree;

- anovulație și infertilitate;

- scăderea libidoului;

- uscăciune vaginală, în contextul deficitului estrogenic.

La bărbați pot exista libido scăzut, disfuncție erectilă și afectarea fertilității, prin reducerea secreției de testosteron.

Galactoreea

Galactoreea este secreția lactată în afara contextului fiziologic al alăptării. Poate apărea la femei și, mai rar, la bărbați.

Absența galactoreei nu exclude hiperprolactinemia. 

Ginecomastia poate coexista, dar nu reprezintă o manifestare obligatorie sau specifică prolactinomului.

Sănătatea osoasă

Deficitul prelungit de hormoni sexuali poate contribui la scăderea densității minerale osoase și osteoporoză.

Manifestări prin efect de masă

Tumorile voluminoase pot produce:

- cefalee;

- tulburări de câmp vizual;

- deficite ale altor hormoni hipofizari.

Cefaleea bruscă, foarte intensă, asociată cu scăderea vederii sau vedere dublă necesită evaluare de urgență, inclusiv pentru excluderea apoplexiei hipofizare.

Diagnosticul prolactinomului

Diagnosticul presupune confirmarea hiperprolactinemiei, excluderea altor cauze și corelarea rezultatelor cu imagistica hipofizară.

Dozarea prolactinei

Interpretarea ține cont de intervalul laboratorului, medicamente, simptome și condițiile recoltării.

Dacă valoarea este ușor crescută sau există suspiciunea influenței stresului, medicul poate recomanda repetarea recoltării în condiții liniștite, uneori printr-un protocol care reduce stresul puncției venoase.

Macroprolactina și interferențele de laborator

Macroprolactina este o formă cu masă moleculară mare, de regulă cu activitate biologică redusă, care poate determina valori crescute la unele dozări. Investigarea sa este utilă mai ales când rezultatul nu se potrivește cu tabloul clinic.

O altă situație este efectul „hook”, care poate produce o valoare fals scăzută în prezența unor concentrații foarte mari de prolactină. Dacă o tumoră voluminoasă se asociază cu prolactină doar modest crescută, laboratorul poate verifica proba prin diluție.

Analize complementare și RMN

În funcție de context, evaluarea poate include test de sarcină, TSH, FT4, funcție renală și hepatică, hormoni sexuali și explorarea celorlalte axe hipofizare.

RMN-ul hipofizar, de obicei cu substanță de contrast când este adecvat, este indicat după confirmarea hiperprolactinemiei și evaluarea cauzelor alternative.

Prezența unui adenom și a prolactinei crescute nu confirmă automat un prolactinom: unele tumori nesecretante determină hiperprolactinemie prin efectul de compresiune al tijei hipofizare.

Campimetria vizuală este recomandată dacă tumora se apropie de chiasma optică sau există simptome vizuale. 

Osteodensitometria se indică în funcție de durata hipogonadismului pentru a evalua statusul densității minerale osoase.

Tratamentul prolactinomului

Obiectivele sunt controlul prolactinei, reducerea volumului tumoral, recuperarea funcției gonadale și protejarea vederii.

Agoniștii dopaminergici

Cabergolina reprezintă frecvent prima opțiune terapeutică, datorită eficacității și tolerabilității. Bromocriptina rămâne o alternativă în anumite situații.

Aceste medicamente pot normaliza prolactina și reduce tumora. Dozele și monitorizarea sunt individualizate. Tratamentul nu trebuie întrerupt fără recomandare; întreruperea poate fi discutată numai la pacienți selectați, după evaluarea răspunsului la tratament.

Tratamentul chirurgical

Chirurgia transsfenoidală poate fi indicată în rezistență sau intoleranță la tratamentul medicamentos și în anumite complicații.

În centre cu experiență, poate fi discutată și ca opțiune inițială pentru tumori selectate.

Radioterapia

Radioterapia este utilizată rar, în special pentru tumori agresive sau insuficient controlate prin medicație și chirurgie. Indicația nu presupune automat malignitate.

Monitorizarea pe termen lung urmărește răspunsul tumoral și eventualele deficite hipofizare.

Prolactinomul și sarcina

Tratamentul poate restabili ovulația și fertilitatea. Planificarea sarcinii trebuie discutată cu endocrinologul, mai ales în macroprolactinoame.

Conduita după confirmarea sarcinii depinde de dimensiunea și extensia tumorii. Medicația nu se modifică din proprie inițiativă, iar monitorizarea este adaptată riscului individual.

Monitorizarea pe termen lung

Urmărirea include dozarea prolactinei, evaluarea simptomelor și, când este indicat, repetarea RMN-ului și a examinării câmpului vizual.

Prolactinomul este, în majoritatea cazurilor, controlabil, adesea prin tratament medicamentos. Diagnosticul corect rămâne esențial pentru diferențierea sa de celelalte cauze ale prolactinei crescute.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii