Ginecomastia: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Ginecomastia reprezinta cresterea in volum a glandei mamare la barbat, fiind cauzata de inversarea raportului androgeni/estrogeni in favoarea estrogenilor. Aceasta poate fi unilaterala sau bilaterala.

Ginecomastie sau adipomastie: care este diferența?

Ginecomastia implică proliferarea țesutului glandular, perceput frecvent ca o formațiune elastică sau fermă, situată sub areolă.

Adipomastia, numită și lipomastie sau pseudoginecomastie, reprezintă acumularea de țesut adipos în regiunea mamară, fără proliferare glandulară semnificativă. Cele două pot coexista, în special la persoanele cu exces ponderal.

Diferențierea se face prin examen clinic și, atunci când este necesar, prin investigații imagistice. Ginecomastia nu este considerată o leziune precanceroasă, însă o formațiune suspectă trebuie evaluată separat pentru excluderea cancerului mamar.

Ginecomastie la bărbat: vedere clinică din profil și secțiune anatomică a țesutului glandular mamar mărit
Când apare ginecomastia fiziologică?

Ginecomastia poate apărea în anumite etape ale vieții, fără să indice neapărat o boală.

În perioada neonatală

Mărirea tranzitorie a glandelor mamare poate apărea sub influența hormonală maternă și neonatală. Regresia este de obicei spontană, în săptămâni sau luni.

Regiunea nu trebuie masată sau stoarsă. Roșeața, căldura locală, febra ori secrețiile anormale necesită evaluare pediatrică.

În timpul pubertății

Ginecomastia pubertară este frecventă și poate fi asimetrică sau sensibilă la palpare. În majoritatea cazurilor regresează spontan, adesea în decurs de câțiva ani.

Persistența, creșterea rapidă sau asocierea cu alte manifestări justifică reevaluarea medicală.

La vârste înaintate

Modificarea funcției testiculare, creșterea proporției de țesut adipos și utilizarea unor medicamente pot favoriza ginecomastia. Apariția sa nu trebuie atribuită automat vârstei, fără evaluarea contextului.

Cauzele ginecomastiei

Afecțiuni endocrine și boli sistemice

Printre afecțiunile care pot contribui se numără:

- hipogonadismul primar: sindromul Klinefelter, sindromul Turner masculin;

- hipogonadismul central: sindromul Kallman; 

- hiperprolactinemia; 

- acromegalia; 

- sindromul Cushing; 

- sindromul de insensibilitate la androgeni;

- hipertiroidismul;

- obezitatea, prin creșterea aromatizării androgenilor;

- malnutriția și perioada de realimentare;

- insuficiența hepatică și ciroza;

- boala renală cronică.

Prezența uneia dintre aceste afecțiuni nu înseamnă că ginecomastia va apărea obligatoriu.

Cauze tumorale

Mai rar, ginecomastia poate fi determinată de:

- tumori testiculare secretante de estrogeni;

- tumori testiculare sau extragonadale secretante de hCG;

- tumori corticosuprarenaliene cu secreție estrogenică.

Aceste cauze sunt importante mai ales când debutul este rapid sau există modificări testiculare ori rezultate hormonale sugestive.

Medicamente și substanțe asociate

Exemple relevante includ:

- spironolactona;

- anumite antiandrogene utilizate în tratamentul afecțiunilor prostatei;

- finasterida și dutasterida;

- estrogenii și hCG;

- steroizii anabolizanți;

- unele antipsihotice;

- cimetidina;

- anumite antiretrovirale.

Ce simptome necesită evaluare medicală?

Ginecomastia poate produce mărirea regiunii mamare, sensibilitate subareolară și disconfort legat de aspectul corporal.

Evaluarea este deosebit de importantă dacă apare:

- un nodul dur, neregulat sau aderent la structurile adiacente, mai ales în afara centrului areolei;

- retracția mamelonului ori modificări ale pielii;

- secreția mamelonară, în special sanguinolentă;

- o adenopatie axilară;

- o creștere rapidă a ginecomastiei;

- o formatiune testiculară sau alte modificări testiculare.

Afectarea unilaterală nu înseamnă automat cancer, dar necesită examinare atentă.

Diagnosticul ginecomastiei

Diagnosticul începe cu istoricul medical și examenul clinic. Medicul urmărește momentul apariției, evoluția, durerea, medicația, suplimentele, consumul de steroizi și eventualele manifestări de deficit androgenic.

Examinarea poate include sânii, testiculele și semnele unor afecțiuni endocrine sau sistemice.

Analize hormonale și biochimice

În funcție de vârstă și context, investigațiile pot include:

- testosteron total;

- LH, FSH

- estradiol;

- SHBG;

- hCG;

- TSH și FT4;

- prolactină;

- teste hepatice și funcție renală.

În situații selectate se recomandă și alți markeri sau teste genetice, inclusiv cariotipul dacă există suspiciune de sindrom Klinefelter.

Investigații imagistice

Ecografia mamară sau mamografia pot fi indicate când examenul clinic nu este concludent ori există elemente suspecte. Ecografia testiculară poate completa evaluarea etiologică.

Dacă există suspiciune de malignitate, poate fi necesară biopsia. Investigațiile sunt individualizate; nu toate cazurile necesită aceeași listă de teste.

Tratamentul ginecomastiei

Tratamentul depinde de cauză, durată, sensibilitate, volum și impactul asupra calității vieții.

Supravegherea și tratarea cauzei

Formele pubertare tipice pot fi urmărite clinic, deoarece regresează frecvent spontan.

În formele secundare se urmăresc tratamentul bolii de fond și reevaluarea medicamentelor implicate. Reducerea excesului ponderal poate ameliora componenta de adipomastie, dar nu elimină obligatoriu țesutul glandular deja format.

Tratamentul medicamentos

Testosteronul este indicat numai când există un deficit androgenic confirmat și o indicație adecvată, nu ca tratament universal al ginecomastiei.

În anumite forme recente și dureroase, medicul poate lua în considerare un modulator selectiv al receptorului estrogenic, precum tamoxifenul. Utilizarea nu este de rutină pentru toate cazurile și poate fi în afara indicațiilor autorizate.

Inhibitorii de aromatază și agoniștii dopaminergici nu reprezintă tratamentul standard al ginecomastiei. Agoniștii dopaminergici pot avea indicație pentru o hiperprolactinemie asociată, atunci când aceasta necesită tratament.

Tratamentul chirurgical

Chirurgia poate fi recomandată pentru ginecomastia persistentă, mai ales când produce durere, disconfort important sau afectarea calității vieții.

Intervenția poate presupune excizia țesutului glandular, liposucție sau asocierea tehnicilor. La adolescenți, momentul este ales ținând cont de evoluția pubertății.

Când este util consultul endocrinologic?

Consultul este util când ginecomastia apare fără o explicație evidentă, persistă, se accentuează sau se asociază cu modificări testiculare, tulburări de pubertate, libido scăzut ori alte simptome hormonale.

Identificarea cauzei permite alegerea între supraveghere, tratamentul afecțiunii asociate și intervențiile specifice, fără a presupune că orice mărire a regiunii mamare necesită operație.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii