Pubertatea întârziată: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Pubertatea întârziată reprezintă lipsa dezvoltării glandei mamare până la vârsta de 13 ani la fetițe, respectiv lipsa dezvoltării volumului testicular până la vârsta de 14 ani la băieti.

Cum este recunoscut debutul pubertății?

Primul semn al pubertății este, de regulă, dezvoltarea glandelor mamare la fete și creșterea volumului testicular la băieți.

Apariția părului pubian, a mirosului corporal sau a acneei reflectă în principal adrenarha, adică maturizarea secreției androgenilor suprarenalieni. Aceste semne nu confirmă singure activarea axei hipotalamo–hipofizo–gonadale.

Este necesară evaluarea și atunci când pubertatea a început, dar dezvoltarea stagnează sau progresează neobișnuit de lent.

Pubertatea întârziată la fete și băieți: repere de vârstă, reglare hormonală și evaluarea creșterii, vârstei osoase și hormonilor.


Cauzele pubertății întârziate

Din punct de vedere clinic, cauzele pot fi grupate în trei categorii principale: întârziere constituțională, hipogonadism hipogonadotrop și hipogonadism hipergonadotrop.

Întârzierea constituțională a creșterii și pubertății

Întârzierea constituțională a creșterii și pubertății este o variantă de maturizare mai lentă, întâlnită mai frecvent la băieți. Există adesea antecedente familiale de pubertate tardivă.

Copilul poate avea statură mai mică decât colegii și vârstă osoasă întârziată, cu apariția mai târzie a puseului de creștere. Pubertatea debutează, de obicei, spontan.

Diagnosticul presupune excluderea altor cauze și urmărirea evoluției. Talia adultă depinde de mai mulți factori, inclusiv potențialul genetic, astfel încât o anumită înălțime finală nu poate fi garantată.

Hipogonadismul hipogonadotrop: cauze centrale

În hipogonadismul hipogonadotrop, stimularea ovarelor sau testiculelor este insuficientă din cauza unei tulburări hipotalamice ori hipofizare.

Concentrațiile hormonilor sexuali sunt scăzute, iar LH și FSH sunt scăzute sau inadecvat normale pentru acest context.

Cauzele pot fi congenitale sau dobândite:

- deficit congenital de GnRH, cu sau fără afectarea mirosului;

- sindrom Kallmann, asociat cu anosmie sau hiposmie;

- sindroame genetice, precum Prader–Willi, Bardet–Biedl sau CHARGE;

- deficite hipofizare multiple;

- malformații ale regiunii hipotalamo-hipofizare;

- tumori, precum craniofaringiomul sau germinomul;

- traumatisme, intervenții chirurgicale, iradiere sau boli infiltrative.

Supresia funcțională a axei reproductive

Întârzierea pubertății poate apărea și printr-o supresie funcțională, potențial reversibilă, în contexte precum:

- aport energetic insuficient, malnutriție sau anorexie nervoasă;

- efort fizic intens asociat cu deficit energetic;

- boală celiacă, boli inflamatorii intestinale și alte boli cronice;

- hipotiroidism sau alte afecțiuni endocrine;

- stres psihologic important;

- anumite tratamente, în funcție de mecanismul lor de acțiune.

În aceste situații, conduita urmărește în primul rând cauza care perturbă maturizarea pubertară.

Hipogonadismul hipergonadotrop: cauze gonadale

În hipogonadismul hipergonadotrop, problema principală se află la nivelul ovarelor sau testiculelor. Producția insuficientă de hormoni sexuali determină creșterea gonadotropinelor, în special a FSH.

Printre cauze se numără:

- sindromul Turner;

- sindromul Klinefelter;

- disgeneziile gonadale;

- anorhidia și anumite forme de afectare testiculară;

- insuficiența ovariană primară;

- afectarea gonadală după chimioterapie, radioterapie sau chirurgie;

- unele afecțiuni autoimune, metabolice ori genetice.

Nu toate aceste afecțiuni determină absența completă a debutului pubertar. De exemplu, pubertatea poate începe în sindromul Klinefelter, dar funcția testiculară poate deveni insuficientă ulterior.

Care sunt manifestările clinice?

Semnul principal este absența sau progresia insuficientă a caracterelor sexuale secundare. Pot exista și:

- lipsa puseului de creștere pubertar;

- statură mică în raport cu vârsta;

- maturare osoasă întârziată;

- preocupări legate de imaginea corporală și dificultăți emoționale;

- manifestări ale bolii care determină întârzierea.

Statura mică nu este obligatorie în toate cauzele de pubertate întârziată.

Antecedentele de micropenis sau criptorhidie, afectarea mirosului, cefaleea, tulburările de vedere ori alte semne neurologice pot orienta evaluarea către anumite cauze și trebuie discutate cu medicul.

Diagnosticul pubertății întârziate

Evaluarea este realizată de medicul endocrinolog, preferabil cu experiență în endocrinologie pediatrică.

Istoricul și examenul clinic

Sunt analizate curba de creștere, ritmul dezvoltării, alimentația, activitatea fizică, bolile cronice, tratamentele și antecedentele familiale.

Analizele hormonale

Investigațiile inițiale pot include:

- LH și FSH;

- testosteron, la băieți;

- estradiol, la fete;

- TSH și FT4.

În funcție de context, se pot adăuga prolactină, IGF-1, investigații pentru boli cronice sau malabsorbție și evaluarea altor axe hipofizare.

Profil hormonalOrientare diagnostică
Hormoni sexuali scăzuți, cu LH/FSH crescuteInsuficiență gonadală primară
Hormoni sexuali scăzuți, cu LH/FSH scăzute sau inadecvat normaleÎntârziere constituțională, supresie funcțională sau hipogonadism central

Valorile se interpretează în raport cu vârsta și stadiul pubertar. Un profil hormonal prepubertar nu diferențiază singur întârzierea constituțională de un deficit permanent.

Testele de stimulare

Testele cu GnRH sau analogi GnRH și, în anumite situații, cu hCG pot furniza informații suplimentare. Răspunsurile se pot însă suprapune între diferite cauze.

Prin urmare, un răspuns „pozitiv” sau „negativ” nu stabilește singur diagnosticul. La băieți, inhibina B și AMH pot completa evaluarea în cazuri selectate.

Vârsta osoasă, imagistica și testarea genetică

Radiografia de pumn permite estimarea vârstei osoase. Întârzierea acesteia nu este specifică unei singure afecțiuni.

Alte investigații se recomandă țintit:

- RMN hipotalamo-hipofizar, dacă există suspiciune de afectare hipotalamo-hipofizară;

- ecografie pelvină, pentru evaluarea uterului și ovarelor;

- ecografie testiculară, când examenul clinic sau istoricul o justifică;

- cariotip și teste genetice, în funcție de suspiciunea clinică.

Ecografia mamară și spermograma nu sunt investigații standard pentru evaluarea inițială a pubertății întârziate.

Tratamentul pubertății întârziate

Tratamentul depinde de cauză, de vârstă și de impactul fizic și emoțional.

Întârzierea constituțională

La mulți adolescenți sunt suficiente monitorizarea periodică și sprijinul psihologic. În cazuri selectate, medicul poate recomanda o cură scurtă de hormoni sexuali în doze mici, pentru susținerea dezvoltării pubertare.

Hipogonadismul permanent

Inducerea pubertății urmărește reproducerea treptată a maturizării fiziologice:

- la fete, se utilizează estrogeni în doze mici, crescute progresiv, cu adăugarea ulterioară a unui progestativ atunci când există uter;

- la băieți, se poate utiliza testosteron, cu adaptarea progresivă a dozelor.

Tratamentul unui deficit permanent nu se limitează, de regulă, la câteva luni. El urmărește și sănătatea osoasă, compoziția corporală și starea generală.

În anumite forme de hipogonadism hipogonadotrop se pot utiliza gonadotropine sau GnRH pulsatil, în centre specializate, în funcție de sediul deficitului și obiectivele terapeutice.

Monitorizarea dezvoltării pubertare

Urmărirea include ritmul de creștere, progresia stadiilor pubertare, maturarea osoasă și toleranța tratamentului, atunci când acesta este administrat.

Pubertatea întârziată necesită o evaluare individualizată. Diferențierea unei maturizări constituțional mai lente de o afecțiune care necesită tratament se bazează pe ansamblul datelor clinice, hormonale și pe evoluția în timp.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii