Tiroidita subacută, cunoscută și sub denumirea de tiroidita de Quervain sau tiroidita granulomatoasă, este o afecțiune inflamatorie a glandei tiroide, caracterizată în mod obișnuit prin durere în regiunea anterioară a gâtului și sensibilitate la palpare. Poate fi însoțită de febră, oboseală și modificări temporare ale funcției tiroidiene.
Boala are, de regulă, o evoluție autolimitată, cu recuperarea funcției tiroidei. Totuși, unii pacienți dezvoltă hipotiroidism persistent, motiv pentru care monitorizarea endocrinologică rămâne importantă.
Cauzele tiroiditei subacute
Tiroidita de Quervain apare frecvent după o infecție virală a căilor respiratorii superioare. Este considerată o afecțiune inflamatorie posibil postvirală, însă identificarea unui virus nu este necesară pentru stabilirea diagnosticului.
Afecțiunea este mai frecventă la femei. Există și o predispoziție genetică, fiind descrisă asocierea cu anumite antigene de histocompatibilitate, în special HLA-B35. Prezența acestuia indică susceptibilitate, fără a însemna că persoana va dezvolta obligatoriu boala.
Simptomele tiroiditei subacute
Durerea tiroidiană
Manifestarea caracteristică este durerea cervicală anterioară, localizată în dreptul tiroidei. Aceasta poate:
- iradia spre mandibulă sau urechi;
- începe într-un lob tiroidian și migra ulterior spre celălalt;
- deveni mai intensă la deglutiție, tuse sau mișcările capului;
- fi asociată cu sensibilitate accentuată la atingerea regiunii cervicale.
Tiroida poate fi mărită în volum, cu o consistență crescută și dureroasă la palpare. Uneori, durerea este confundată cu o faringită, o otită sau o afecțiune dentară.
Manifestări generale
Tabloul clinic poate include febră, astenie, mialgii și artralgii. Intensitatea simptomelor variază, de la un disconfort moderat până la durere importantă și alterarea stării generale.
Modificările funcției tiroidiene
Tiroidita subacută poate evolua în mai multe etape:
- Faza tireotoxică: inflamația distruge foliculii tiroidieni și determină eliberarea hormonilor deja stocați. Pot apărea palpitații, tahicardie, tremor, transpirații și intoleranță la căldură.
- Faza hipotiroidiană: după epuizarea rezervelor hormonale, unii pacienți prezintă oboseală, intoleranță la frig, constipație sau încetinirea ritmului cardiac.
- Recuperarea: funcția tiroidiană revine, de regulă, la normal.
Nu toți pacienții trec prin toate aceste etape. Termenul „tireotoxicoză” descrie mai precis faza inițială decât „hipertiroidism”, deoarece excesul hormonal provine din eliberarea rezervelor, nu din creșterea sintezei hormonale.
Diagnosticul tiroiditei de Quervain
Diagnosticul se bazează pe istoricul medical, examinarea tiroidei și corelarea analizelor cu investigațiile imagistice indicate.
Analize de laborator
Investigațiile uzuale includ:
- VSH și proteina C reactivă (CRP): sunt frecvent crescute, reflectând inflamația;
- hemoleucogramă: numărul leucocitelor poate fi normal sau ușor crescut;
- TSH și FT4, uneori și FT3: valorile depind de etapa bolii;
- anticorpi tiroidieni, atunci când sunt necesari pentru diagnosticul diferențial.
În faza tireotoxică, TSH este de obicei scăzut, iar FT4 și/sau FT3 pot fi crescute. În faza hipotiroidiană, TSH poate crește, cu scăderea FT4.
Anticorpii anti-tireoglobulină și anti-tireoperoxidază pot fi negativi sau slab pozitivi. Dozarea anticorpilor antivirali nu reprezintă o investigație standard pentru confirmarea tiroiditei subacute.
Ecografia tiroidiană
Ecografia poate evidenția zone hipoecogene, neomogene și slab delimitate, uneori asociate cu mărirea glandei. Vascularizația Doppler este frecvent redusă în regiunile afectate.
Unele zone inflamatorii pot avea un aspect pseudonodular. Reevaluarea ecografică după remiterea inflamației ajută la diferențierea acestora de nodulii tiroidieni persistenți.
Scintigrafia și puncția tiroidiană
Atunci când este necesară clarificarea cauzei tireotoxicozei, evaluarea captării izotopului poate evidenția captare tiroidiană redusă sau absentă.
Puncția aspirativă cu ac fin nu este necesară de rutină. Poate fi indicată în forme atipice, leziuni focale persistente sau când trebuie exclusă o infecție supurativă ori o formațiune tumorală. Examenul citologic poate identifica celule gigante multinucleate și un infiltrat inflamator granulomatos.
Tratamentul tiroiditei subacute
Tratamentul urmărește reducerea durerii și controlul manifestărilor hormonale, fiind adaptat severității bolii și afecțiunilor asociate.
Antiinflamatoare pentru durerea tiroidiană
În formele ușoare sau moderate, se pot utiliza antiinflamatoare nesteroidiene, dacă nu există contraindicații.
Corticosteroizii, precum prednisonul, pot fi indicați în durerea severă sau atunci când răspunsul la antiinflamatoarele nesteroidiene este insuficient. Doza și durata se stabilesc individual, iar reducerea tratamentului se face treptat, în funcție de evoluție.
Asocierea corticosteroizilor cu antiinflamatoarele nesteroidiene nu constituie schema standard pentru toți pacienții, deoarece poate crește riscul reacțiilor adverse, inclusiv digestive.
Controlul fazei tireotoxice
Betablocantele pot fi recomandate pentru palpitații, tahicardie sau tremor, în funcție de simptome și contraindicații.
Antitiroidienele de sinteză nu sunt indicate în tiroidita subacută tipică, deoarece nu împiedică eliberarea hormonilor deja stocați în foliculii afectați.
Tratamentul fazei hipotiroidiene
Administrarea de levotiroxină poate fi necesară dacă hipotiroidismul este simptomatic sau semnificativ biochimic.
Dacă tratamentul este început, necesitatea continuării sale se reevaluează ulterior, deoarece hipotiroidismul poate fi tranzitoriu.
Evoluție și monitorizare
Majoritatea pacienților se recuperează în decurs de câteva luni, însă ritmul normalizării analizelor diferă. Monitorizarea prin TSH și FT4 permite identificarea fazei hipotiroidiene și ajustarea tratamentului.
Hipotiroidismul permanent poate apărea la o parte dintre pacienți; acesta nu trebuie atribuit automat întârzierii diagnosticului. De asemenea, nodulii tiroidieni nu reprezintă o consecință obligatorie a tiroiditei subacute.
Durerea persistentă în regiunea tiroidei, mai ales asociată cu febră sau palpitații, justifică o evaluare medicală. Consultul endocrinologic ajută la stabilirea diagnosticului și a conduitei potrivite.

0 Comentarii