Pseudohipoparatiroidismul: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Pseudohipoparatiroidismul reprezintă un grup de afecțiuni rare, caracterizate prin rezistența țesuturilor la acțiunea parathormonului (PTH). Profilul biochimic tipic asociază hipocalcemie, hiperfosfatemie și creșterea concentrației de PTH.

Spre deosebire de hipoparatiroidism, în care secreția de parathormon este insuficientă, în pseudohipoparatiroidism hormonul este produs, însă răspunsul țesuturilor la acțiunea sa este diminuat. Manifestările și severitatea bolii diferă în funcție de forma clinică și de mecanismul molecular implicat.

Cauzele pseudohipoparatiroidismului

Numeroase forme de pseudohipoparatiroidism sunt asociate cu modificări genetice sau epigenetice ale locusului GNAS, care afectează expresia ori funcția proteinei Gsα. Aceasta participă la transmiterea intracelulară a semnalului hormonal, prin intermediul adenilatciclazei și al adenozinmonofosfatului ciclic (AMPc/cAMP).

Rezistența renală la PTH afectează eliminarea fosfaților și sinteza calcitriolului, contribuind la dezechilibrul metabolismului fosfocalcic.

Prin urmare, boala nu este explicată, în mod obișnuit, prin secreția unui PTH cu structură anormală sau printr-un simplu deficit al receptorilor pentru PTH. Mecanismul principal implică alterarea semnalizării hormonale.

Simptomele pseudohipoparatiroidismului

Debutul clinic este variabil. Hipocalcemia nu este obligatoriu prezentă în primele zile de viață, iar rezistența la PTH poate deveni evidentă în copilărie sau în viața adultă.

Manifestări determinate de hipocalcemie

Scăderea calciului sanguin poate determina:

- parestezii, mai ales periorale și la nivelul extremităților;

- crampe musculare și spasme carpo-pedale;

- hiperexcitabilitate neuromusculară și tetanie;

- convulsii, în formele severe;

- laringospasm și dificultăți respiratorii, în hipocalcemia severă.

Hipocalcemia cronică se poate asocia cu piele uscată, unghii friabile, modificări ale părului, defecte ale smalțului dentar și cataractă. Uneori apar calcificări intracraniene, inclusiv la nivelul ganglionilor bazali.

Osteodistrofia ereditară Albright

Unele forme ale bolii asociază osteodistrofie ereditară Albright, un ansamblu de particularități clinice care poate include:

- statură mică;

- obezitate;

- facies rotund, cu trăsături împăstate;

- brahidactilie, prin scurtarea unor metacarpiene și metatarsiene, frecvent IV și V;

- osificări ectopice subcutanate.


pseudohipoparatiroidism imagini

Obezitatea cu debut precoce și dificultățile de dezvoltare sau de învățare pot fi asociate anumitor forme. Dizabilitatea intelectuală nu este prezentă la toți pacienții, iar absența aspectului dismorfic nu exclude pseudohipoparatiroidismul.

Alte tulburări endocrine asociate

În funcție de subtip, poate exista și rezistență la alți hormoni, precum TSH, gonadotropinele sau hormonul eliberator al hormonului de creștere (GHRH). Aceste modificări pot contribui la hipotiroidism, tulburări de creștere ori de dezvoltare pubertară.

Diagnosticul pseudohipoparatiroidismului

Diagnosticul presupune corelarea manifestărilor clinice cu rezultatele analizelor și, atunci când este disponibilă, cu evaluarea moleculară.

Analize de laborator

Investigațiile inițiale includ:

- calciu total, interpretată în raport cu albuminemia, sau calciu ionic;

- fosfatemie;

- PTH;

- magneziemie;

- 25-OH vitamina D;

- creatinină și evaluarea funcției renale.

Asocierea dintre PTH crescut, hiperfosfatemie și hipocalcemie, după excluderea deficitului de vitamina D, a tulburărilor magneziului și a insuficienței renale, susține suspiciunea de rezistență la PTH. În fazele inițiale, calcemia poate fi încă normală.

Rezultatele trebuie interpretate folosind intervalele de referință ale laboratorului și valorile corespunzătoare vârstei, în special pentru fosfatemie. Calciuria și fosfaturia nu stabilesc singure diagnosticul prin praguri fixe aplicabile tuturor pacienților.

Investigații complementare

În funcție de manifestări, medicul poate recomanda:

- Electrocardiogramă (ECG): hipocalcemia poate produce prelungirea intervalului QT.

- Radiografii ale mâinilor și picioarelor: pot evidenția brahimetacarpie și brahimetatarsie.

- Examen oftalmologic: pentru identificarea cataractei sau evaluarea simptomelor vizuale.

- Investigații neurologice: dacă există convulsii ori alte semne neurologice.

- Evaluare tiroidiană și a creșterii: pentru depistarea tulburărilor endocrine asociate.

Electroencefalograma și electromiografia nu reprezintă investigații obligatorii pentru confirmarea bolii.

Testarea genetică 

Analizele moleculare pot identifica modificări ale GNAS și pot contribui la stabilirea subtipului și la consilierea genetică.

Testul de stimulare cu PTH, cu evaluarea răspunsului AMPc și a fosfaturiei, are în principal valoare istorică și de cercetare. Nu este necesar de rutină pentru diagnostic și nu diferențiază simplu un „PTH anormal” de un „deficit de receptori”.

Tratamentul pseudohipoparatiroidismului

Tratamentul urmărește corectarea dezechilibrului fosfocalcic, controlul simptomelor și prevenirea complicațiilor. Conduita este individualizată de medicul endocrinolog și poate include:

- vitamina D activă, de exemplu calcitriol;

- suplimente de calciu, în funcție de aportul alimentar și de rezultatele analizelor;

- corectarea deficitului de vitamina D, dacă este prezent;

- tratamentul tulburărilor endocrine asociate.

Hipocalcemia severă, însoțită de convulsii, tetanie importantă sau dificultăți respiratorii, necesită tratament de urgență și poate impune administrarea intravenoasă de calciu, sub monitorizare medicală.

Deși tratamentul dezechilibrului fosfocalcic are elemente comune cu cel al hipoparatiroidismului, obiectivele terapeutice și monitorizarea trebuie adaptate rezistenței la PTH. Sunt urmărite calcemia, fosfatemia, PTH, eliminarea urinară a calciului și funcția renală.

Monitorizarea pe termen lung

Supravegherea include evaluarea creșterii, greutății, funcției tiroidiene, dezvoltării pubertare, sănătății dentare și manifestărilor osoase. Sprijinul educațional și psihologic poate fi util atunci când există dificultăți de învățare.

Diagnosticul corect și monitorizarea periodică permit depistarea complicațiilor și adaptarea tratamentului la nevoile fiecărui pacient.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii