Tirotoxicoza indusă de amiodaronă: cauze, simptome și tratament

Tirotoxicoza indusă de amiodaronă reprezintă excesul de hormoni tiroidieni asociat administrării acestui medicament antiaritmic. Este o complicație importantă, deoarece poate destabiliza ritmul cardiac și poate agrava insuficiența cardiacă.

Cum afectează amiodarona glanda tiroidă?

Amiodarona este un antiaritmic de clasă III, bogat în iod. Poate modifica funcția tiroidei prin aportul mare de iod și prin efectul toxic direct asupra celulelor tiroidiene. Medicamentul și metaboliții săi persistă mult timp în organism. Din acest motiv, tirotoxicoza poate apărea precoce, după tratament îndelungat sau chiar la câteva luni după întrerupere.

Tipurile de tirotoxicoză indusă de amiodaronă

Tipul 1: creșterea sintezei hormonale

Tirotoxicoza de tip 1 apare, de regulă, pe fondul unei boli tiroidiene preexistente, precum gușa multinodulară sau boala Basedow–Graves latentă. Excesul de iod stimulează producția de hormoni tiroidieni — mecanism cunoscut drept fenomen Jod–Basedow. În această situație există un hipertiroidism propriu-zis.

Tipul 2: tiroidită distructivă

Tirotoxicoza de tip 2 este determinată de lezarea celulelor tiroidiene și eliberarea hormonilor deja stocați. Apare frecvent la un pacient fără o afectare tiroidiana preexistentă. Mecanismul este distructiv, nu o creștere a sintezei hormonale, ceea ce explică diferența de tratament față de tipul 1.

Forma mixtă 

La unii pacienți coexistă cele două mecanisme sau diferențierea rămâne dificilă. Momentul debutului poate orienta diagnosticul, dar nu stabilește singur tipul bolii.

Tirotoxicoza indusă de amiodaronă: tipul 1, cu sinteză hormonală crescută, și tipul 2, cu tiroidită distructivă și eliberarea hormonilor stocați.


Care sunt simptomele tirotoxicozei induse de amiodaronă?

Manifestările posibile includ:

- scădere ponderală neintenționată;

- astenie și slăbiciune musculară;

- transpirații și intoleranță la căldură;

- tremor, iritabilitate și tulburări de somn;

- accelerarea tranzitului intestinal;

- palpitații sau agravarea bolii cardiace.

Reapariția fibrilației atriale, agravarea aritmiilor sau decompensarea insuficienței cardiace pot fi primele indicii. Simptomele clasice pot fi discrete, fiind parțial mascate de efectele medicamentului și de afecțiunea cardiacă preexistentă.

Cum se stabilește diagnosticul?

Profil hormonal pe linie tiroidiană evidențiază un nivel crescut al FT4, FT3, cu TSH supresat. În cazul tirotoxicozei indusă de amiodaronă tip 1 se poate identifica un titru înalt al anticorpilor antitiroglobulină, ATPO sau TRAb. Interleukina 6 este adesea crescută în tirotoxicoza indusa de amiodaronă tip 2. 

Ecografia tiroidiană decelează o vascularizație crescută în cazul tirotoxicozei indusă de amiodarnă tip 1 și o vascularizație scăzută în tirotoxicoza indusă de amiodaronă tip 2. 

Scintigrafia tiroidiană este fixantă în tirotoxicoza indusă de amiodaronă tip 1 și necaptantă în tirotoxicoză indusă de amiodaronă tip 2.

Cum se tratează tirotoxicoza indusă de amiodaronă?

Tratamentul tirotoxicozei induse de amiodaronă de tip 1

Se utilizează antitiroidiene de sinteză, precum tiamazolul. În cazuri selectate, se poate asocia temporar perclorat de potasiu, sub supraveghere specializată.

În cazul lipsei eficacității tratamentului medicamentos sau în cazul apariției recurenței bolii, se poate apela la tratamentul curativ reprezentat de tiroidectomia totală;

Tratamentul tirotoxicozei induse de amiodaronă de tip 2

Glucocorticoizii reprezintă tratamentul principal al formelor care necesită terapie. Durata și reducerea progresivă a dozelor depind de evoluție.

Tratamentul formei mixte 

Poate necesita asocierea antitiroidienelor cu glucocorticoizi. Tiroidectomia poate deveni urgentă dacă funcția cardiacă se deteriorează rapid, indiferent de subtip.

Trebuie întreruptă amiodarona?

Amiodarona nu se întrerupe din proprie inițiativă. Decizia este individualizată de cardiolog și endocrinolog, deoarece medicamentul poate fi esențial pentru controlul unor aritmii periculoase. În plus, oprirea nu elimină imediat efectele tiroidiene, din cauza persistenței sale în țesuturi.

Monitorizarea funcției tiroidiene

Funcția tiroidiană se verifică înaintea tratamentului și, de regulă, la fiecare șase luni, cu reevaluare mai rapidă dacă apar simptome. Monitorizarea continuă și după întrerupere, conform recomandării medicale. 

Agravarea palpitațiilor, dispneea, durerea toracică sau deteriorarea stării generale impun evaluare promptă.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii