Criptorhidia (testiculul necoborât) este situația în care unul sau ambele testicule nu au coborât în scrot. În timpul vieții intrauterine, testiculele se dezvoltă în abdomen și coboară treptat spre scrot. Dacă acest proces nu se finalizează, testiculul poate rămâne pe traseul de coborâre.
Afecțiunea este identificată frecvent la examinările nou-născutului. Uneori, coborârea se produce spontan în primele luni, însă persistența după această perioadă necesită evaluare de specialitate.
Unde poate fi localizat testiculul necoborât?
Testiculul poate fi situat:
- intraabdominal;
- în canalul inghinal;
- deasupra scrotului;
- într-o poziție ectopică, în afara traseului normal de coborâre.
Criptorhidia poate fi unilaterală sau bilaterală. Un testicul care nu se palpează nu este obligatoriu absent; localizarea sa trebuie clarificată de specialist.
Care sunt factorii de risc?
Criptorhidia este mai frecventă la copiii născuți prematur sau cu greutate mică la naștere. Antecedentele familiale pot crește, de asemenea, probabilitatea apariției.
În multe cazuri, nu poate fi identificată o singură cauză.
Cum se recunoaște criptorhidia?
Semnul principal este absența testiculului la palparea scrotului. Una dintre jumătățile scrotului poate părea mai puțin dezvoltată, iar în formele unilaterale poate exista asimetrie.
De regulă, afecțiunea nu provoacă durere și este descoperită la controalele pediatrice.
Testicul necoborât sau testicul retractil?
Testiculul retractil poate urca temporar prin contracția mușchiului cremaster, dar poate fi adus în scrot la examinare și poate rămâne acolo temporar. Acesta nu necesită automat operație, însă trebuie urmărit periodic.
Există și ascensiune testiculară dobândită: un testicul aflat anterior în scrot ajunge ulterior într-o poziție mai înaltă. De aceea, examinarea rămâne importantă și după perioada neonatală.
Ce investigații sunt necesare?
Diagnosticul se bazează în primul rând pe examenul clinic, efectuat de pediatru, endocrinolog, chirurg pediatru sau urolog pediatru.
Ecografia, RMN-ul și CT-ul nu sunt recomandate de rutină înaintea trimiterii la specialist. Acestea nu localizează întotdeauna corect testiculul și nu pot demonstra cu certitudine absența lui.
Dacă testiculul este nepalpabil, specialistul poate recomanda examinare sub anestezie și, când este indicat, laparoscopie diagnostică.
Când se fac analize hormonale?
Analizele nu sunt obligatorii în orice formă de criptorhidie unilaterală. Sunt importante mai ales în criptorhidia bilaterală cu testicule nepalpabile sau când există alte particularități genitale.
Evaluarea poate include testosteron, LH, FSH, hormon anti-Müllerian — AMH și alte teste selectate. Interpretarea depinde de vârstă și de contextul clinic.
Când trebuie tratat testiculul necoborât?
Dacă testiculul nu a coborât până la 6 luni, ținând cont de vârsta corectată la prematuri, coborârea spontană ulterioară este puțin probabilă.
Tratamentul chirurgical este recomandat, de regulă, între 6 și 12 luni și cel târziu până la 18 luni. Nu este indicată amânarea până la vârsta de 3–5 ani.
Cum se tratează criptorhidia?
Orhidopexia
Orhidopexia este intervenția prin care testiculul este mobilizat și fixat în scrot. Tehnica depinde de localizare și de particularitățile anatomice; unele testicule intraabdominale necesită intervenții în etape.
Tratamentul hormonal
hCG și GnRH nu reprezintă tratamentul inițial standard pentru coborârea testiculului. Eficacitatea este limitată, iar terapia hormonală nu trebuie să întârzie operația.
În anumite forme bilaterale, tratamentul hormonal poate fi discutat pentru potențialul beneficiu asupra fertilității, însă dovezile sunt limitate și recomandările diferă între ghiduri.
Ce complicații poate avea criptorhidia?
Persistența testiculului în afara scrotului se asociază cu:
- afectarea potențialului de fertilitate, mai ales în formele bilaterale;
- risc crescut de cancer testicular;
- torsiune testiculară;
- asocierea unei hernii inghinale.
Tratamentul precoce reduce unele riscuri, dar nu le elimină complet.
Monitorizarea după tratament
Controalele urmăresc poziția și dezvoltarea testiculului. La adolescență, medicul poate explica autoexaminarea și semnele care necesită consult.
Durerea bruscă inghinală, scrotală sau abdominală, mai ales asociată cu greață sau vărsături, necesită evaluare urgentă, deoarece poate indica torsiune testiculară.
.png)
0 Comentarii